"... încă mă sufoc de revoltă!"

e reacţia unei prietene la asta:
"Thatcher told Gorbachev Britain did not want German reunification"

"(...) Mrs Thatcher knew full well that her remarks would cause a row if revealed. She was already courting controversy — especially among Solidarity supporters in Poland and the West — by telling Mr Gorbachev that she was “deeply impressed” by the courage and patriotism of General Wojciech Jaruzelski, the Polish Communist leader. She noted, approvingly, that Mr Gorbachev had reacted “calmly” to the results of the Polish elections, in which the Communists were defeated for the first time in an open vote in Eastern Europe, and to the other changes in Eastern Europe.
“My understanding of your position is the following: you welcome each country developing in its own way, on condition that the Warsaw Pact remains in place. I understand this position perfectly.”
Then she launched her bombshell. She asked that her next remarks should not be recorded. Mr Gorbachev agreed — but the Kremlin transcript included them anyway, noting laconically: “The following part of the conversation is reproduced from memory.” She spoke of her deep “concern” at what was going on in East Germany. She said “big changes” could be afoot.
And this led to her fear that it would all eventually lead to German reunification — an official goal of Western policy for more than a generation.
She assured Mr Gorbachev that President Bush also wanted to do nothing that would be seen by the Russians as a threat to their security. The same assurance was later spelt out in person to Mr Gorbachev at the Soviet- American summit off Malta. (...)"

DICK, DE CE NU EMIGREZI TU ÎN ROMÂNIA?

Există un tovarăş pe planetă care-i duce dorul lui W. şi lui Dick. Deloc surpinzător, minte constipată cum e, Băse nu m-a dezamăgit, deşi aş fi vrut să verse şi-o lacrimă:

"Traian Băsescu aproape că a deplâns epoca George W. Bush la Casa Albă, subliniind că în timpul mandatului acestuia de preşedinte al Americii a fost de remarcat "o nesfârşită listă de obiective comune care au fost toate atinse, la nivelul de angjament".
După ce nu s-a dus la ziua Statelor Unite şi după ce l-a programat pe noul ambasador, Mark Henry Gitenstein, să îşi prezinte scrisorile de acreditare la sfârşitul unei succesiuni de primiri a altor noi şefi de misiuni diplomatice, chiar în ziua de miercuri, preşedintele României a scăpat, probabil fără să vrea, o remarcă în care îşi arată resemnarea şi dezamăgirea pentru că până acum nu a reuşit să obţină aprobarea noii administraţii Barack Obama să meargă într-o vizită oficială în SUA şi nici nu a primit acceptul pentru vizita noului lider de la Casa Albă la Bucureşti.
Şeful statului român a spus, miercuri, că va prezenta o listă de noi obiective comune, "când vor fi întâlniri la vârf".
Resemnat, preşedintele României, a acceptat că această întrevedere ar putea avea loc "după ce se produc şi alegerile prezidenţiale şi în România"."
din Cotidianul

GURĂ DE OXIGEN

ŞUTU.RO :
"Şi iată că din marea de oameni a pornit un vuiet, apoi huiduituri cum nu am mai auzit nicioadată. Aproximativ 3000 de oameni s-au ridicat în picioare şi au început să huiduie. Între timp ea se plimba graţioasă prin faţa scenei, pe acele acorduri fine, pe care oricum nu ar şti să le localizeze pe o hartă muzicală, indiferent cât de “land of choice” ar fi locaţia de provenienţă a muzicianului.

Imaginează-ţi că avea pregatită masa de protocol… PAZITĂ DE JANDARMI. Spre acea masa s-a îndreptat tacticoasă şi cu toate camerele de luat vederi după ea (pariu că le-a adus de la Bucureşti?), sub privirile siderate ale lui Abercombie…

După ce şi-a încheiat publicul huiduielile (şi au durat vreo 3 - 4 min), Abercombie a fost aplaudat în standing ovation.

Total debusolat, omul a întrebat spectatorii: “what was that all about?”

I s-a răspuns chiar de către inginerul de sunet, clarificându-i dilemele.

Răspunsul incredibil de potrivit al lui Abercombie, aplaudat pentru tot atâtea minute cât a fost huiduită Udrea: “We are going to play tonight, no matter what the FUCK happens”.

Apoi păpuşa de zahăr s-a spart în ignorarea totală a masei, dar ne-am amintit de ea când a fugit speriată de fulgere, că e cazul să o mai salutăm o dată… şi un nou val de huiduieli a urmat."

Cât tupeu totuşi la îngropata-n branduri! Şi lipsă de creier.

N-A ÎNŢELES NIMIC

"MEDIAFAX, 17 iulie - O persoană a aruncat cu ouă, vineri la prânz, spre maşina în care urcaseră premierul Emil Boc şi ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, imediat după o întâlnire de la Consiliul Judeţean Timiş, ouăle spârgându-se pe treptele Palatului Administrativ din Timişoara.
Potrivit martorilor, bărbatul care a aruncat cu ouă a fugit apoi pe o stradă perpendiculară pe cea pe care se află Palatul Administrativ, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Coloana în care se afla maşina premierului nu s-a oprit în urma incidentului, nicio maşină nefiind atinsă de ouăle aruncate.
Femeile de serviciu de la Palatul Administrativ au adunat imediat resturile de pe scările instituţiei, iar jandarmii iau declaraţii de la martorii incidentului.
"Nu ştiu, nu am văzut ce s-a întâmplat, dar, în vremuri de criză, un prim-ministru trebuie să fie pregătit şi să se aştepte la orice", a spus Boc, întrebat de presă despre acest incident."

N-a înţeles. Nenea, voi sunteţi criza. E atât de simplu.

GAURA NEAGRĂ A "MINŢILOR LUMINATE"

în special de la 1:09.

PROFIL DE "SUCCESURI"

"Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mişeliile, a suferit toate umilinţile şi a declamat, fără de a le simţi, toate virtuţiile din lume, ciocoiul îşi ridică masca ipocriziei de la ochi şi se arată lumei în mizerabila şi uricioasa nuditate a sufletului său cel mic. (...)
Libertatea presei îl supără, căci descoperă inichităţile vieţei sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particolari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poată folosi mai bine de orânduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pânea nenorociţilor funcţionari."
Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi şi noi", 1863

DINCOLO DE "LIMITE"

Să presupunem că un politician din seria "bărbaţilor puternici" (şi, inevitabil, frumoşi, "feţuiţi" cum s-a exprimat o doamna fostă votantă) s-ar trezi în situaţia consulului adulterin recent linşat (poate, sacrificat) public.
Câţi ar alege linşajul public în locul unui deal, reciproc profitabil?
Băse (B mic anterior) ar alege ruşinea publică, să-şi pună familia într-o situaţie oribilă, numai să nu? Never, ever ever ever ever. Nici într-un milion de ani. Nici dacă i s-ar schimba sângele. Ar alege deal-u. Şi o ştie şi Întunecimea Sa. De-asta, poate, ar trebui să gândească înainte de a râde ca o focă gâdilată.
Dincolo de orice discuţie despre caz în sine sau despre persoana filmată, mi se pare logic să se întrebe câţi ar fi putut să-şi pună problema că sunt în faţa unei alegeri.